..pentru?...
O lacrima pe obrazul aramiu...
Inca un tarus infipt in sufletu-mi pustiu;
Un cuvant pe buzele mele
Inc-o secunda data uitarii~
O privire pierduta in raza
Inca o data sufletu-mi intristeaza
Un trup cazut pe iarba uscata,
Inc-un oftat sa iasa la viata.
Doua maini lungi si uscate
Se intind spre lunci de mult uitate.
Doi ochi lucitori si lipsiti de viata
Sunt pierduti de a lumii speranta...
O lacrima curata si pura,
Obrazul insetat o soarbe,o fura...
Nu merita sa plangi pentru
Ca ti sa nariut universul;
Pentru o clipa de viata luata de vant,
Un fir de speranta rapuns la pamant,
O noapte fara de stele
Cand totul e negru si suferi-n tacere;
O dimineata fara de soare....
....dar...pentru ce merita oare?
p.s.: chiar as dori sa stiu pentru ce merita sa sufar...pentru ce imi pot permite sa imi consum sufletul si lacrimile...voi stiti? pentru ce...pentru cine?....exista cineva sau ceva care merita sa ne consumam sau sa plangem pana cadem intr-o utopie?!..si suntem siguri,credem cu toata fiinta acest lucru? voi ce credeti? :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu