duminică, 6 iulie 2008

ura...








mi-e sila de tot...mi-e sila de oamenii care in loc sa isi vada de treaba lor incep sa arunce cu venin in toate directiile,sa scuipe cu otrava fara motiv..si asa ajungem sa uram totuul...uram tarfele ca ne fura iubitii,uram tiganii ca nust hoti,uram politistii ca iau spaga,uram scoala ca ne plictiseste,uram profesorii ca nu pun note bune,uram elevu din dreapta ca a putut copia,uram examenele ca din cauza lor pierdem noptile,il uram pe copilul din coltul strazii ca primeste bani fara sa faca nimic,uram iarna ca e fri,vara ca e cald,uram manelele ca sunt "spalare de creier",uram muzica rock ca"e satanista" uram adolescentii ca sunt galagiosi,uram babacii ca ne cicalesc,uram gropile din asfalt...uram...(stati sa imi trag sufletul)..uram cam totul...doar pentru ca acel ceva,acel lucru ne deranjeaza pe noi sau ne strica un plan,o zi..nu e asa cum dorim noi....nu e dupa normele noastre....dar de cele mai multe ori uram fara sa vrem,fara sa ne dam seama daca acea persoana merita ura noastra...sau pur si simplu il uram pentru ca candva,in oarecare moment acea persoana ne-a parut antipatica sau ne-a spus ceva ce nu ne-a picat bine,si asa am ajuns noi sa nu-i suportam infatisarea,gandirea sau comportamentul.Cand o vedem pur si simplu simtim ca luam foc,ca ni se ridica temperatura corpului...privirea ni se ingreuneaza si arunca scantei de rautate,simtim o pulsatie a creierului permanenta si parca asteptam o singura clipa sa explodam,sa o luam de par pe acea persoana...sa ii spunem vrute si nevrute,sa o facem sa regrete ziua in acre ne-a cunoscut...si asta doar pentru ca nu ne place ceva la ea..ceva la acea persoana nu e pus la locul lui sau pur si simplu ne deranjeaza...are ceva in plus sau in minus...e prea ...sau prea....gandeste asa,sau asa...nici noi nu stim prea bine de ce uram...dar toti suntem cuprinsi de o ura ce renaste din noi fara sa o putem controla....suntem inconjurati de atatea lucruri frumoase ce nu el putem observa frumusetea...vedem doar lucrurile rele...si prindem o ura..sau nu stiu cum sa zic....simtim nevoia sa respingem tot ca sa ne protejam pe noi...suntem din ce in ce mai rai..uitam adevaratele valori si ne lasam cuprisi de sentimente ce ne modeleaza fara permisiunea noastra...suntem doar niste marionete...niste jucarii de teatru pe care ura noastra si a celorlalti ne folosesc in piesa vietii...

Niciun comentariu: