sa vorbim un pic cum se manifesta tristetea

Suntem oameni...suntem compusi din clipe grele pe care vrem sa le uitam,zambete,lacrimi,dezastre sau lucruri ce formeaza un tot,un suflet.Daca unul din toate astea nu exista ne destramam incetul cu incetul si nu mai avem rost.

Avem visuri care vrem sa devina realitate,clipe de nicaieri pe care nimeni altul nu le poate avea,sentimente care nu credeam ca pot exista sau pe care nu le stim inca,speranta ca a doua zi va fii mai bine si ca vom trece de labirintul ingreunat al vietii.Ne hranim cu vise pana cadem intr-o utopie...zburam pana ne frangem aripile si ajungem pe pamantul rece.Nu ajungem sa fim decat o picatura de plumb care se lasa purtata de aerul innecacios al vietii.Ajungem sa NU ne putem bucura de frumos ci sa observam doar partea rea a lucrurilor.Ajungem sa putem observa furtuna cerului dar sa nu vedem curcubeul de dupa,sa vedem privirea aspra a oamenilor dar sa nu apreciem zambetul cald al mamei..sa tinem prea mult la vorbe aruncate in vant.

Din culorile lumii ajungem sa vedem doar doua non-culori:alb si negru si sa le simtim raceala ce ne cuprinde ca un lant pana si in adancul gandului.Ne plimbam pe un drum care odinioara ne parea cel mai frumos si ne uitam in urma lui si nu observam decat frunzele ce acum ne par ruginite si scufundate in praful innecacios...nu mai vedem frumusetea lucrurilor pentru ca suntem tristi.Cand suntem tristi ochii de o linie moarta ni se ratacesc cautand speranta.Te gandesti la anii care s-au scurs,la ganduri ramase de mult,la amintiri ingropate si iti simti ticaitul inimii mult mai trist.Cauti sperante ce se trezesc din tine dar nu le poti semna dreptul la fericire.Auzi oameni care iti vorbesc intr-o doara cand tu iti ceri dreptul la sperante,vise si impliniri.Gandul iti devine prea viu pentru al mai putea suporta...urla cerul intr-o lume in care omul nu ti se pare decat un obiect uitat...toate astea mi s eintampla cand sunt trista...nu stiu cum e la voi dar eu una asa ma simt...ma simt ca un obiect fara simtiri aruncat intr-un colt de lume...voi?